Spectacolul Avant de mourir a fost realizat în anul 2010 și prezentat în cadrul proiectului Dramaturgi români contemporani.
Val Butnaru – publicist, dramaturg și prozator – s-a născut în 1955, în Chișinău. În 1980 a absolvit Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova. În 1987 urmează Cursurile superioare de regie de pe lângă Institutul de Artă Cinematografică din Moscova (VGIK), la clasa profesorului Emil Loteanu. A făcut stagii în domeniul jurnalismului la Radio Europa Liberă (Munchen, 1993) și la redacția ziarului ”Orlando Sentinel” (Orlando-SUA, 1994). Din 1992 până în 1994, Val Butnaru a fost director artistic al Teatrului Național ”Eugene Ionesco”. Activează, în paralel, în calitate de corespondent pentru Basarabia, la Radio Europa Liberă, redacția emisiunilor în limba română (1992-1996). Din noiembrie 1999, este fondatorul și directorul prestigioasei publicaţii „Jurnal de Chişinău”.
În calitate de dramaturg, Val Butnaru a debutat în 1986 cu piesa ”Procedeul de ju-jitsu”, după care au urmat: ”Ne place să jucăm teatru” (1987), ”La Veneția e cu totul altfel” (1989), ”Simfonie în mi bemol major” (1992), ”Iosif și amanta sa” (1993), ”Țin minte că va ninge și vom fi fericiți” (1993), ”Mâine sau poate poimâine” (1994), ”Saxofonul cu frunze roșii” (1997), ”Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele” (1999, montată în 2002), ”Șase autori în căutarea unui personaj” (2001), ”Apusul de soare se amână” (scrisă într-o primă variantă în 1982, revăzută și publicată în 2003), ”Avant de mourir” (2008) ș.a.
La Teatrul Național Radiofonic, a debutat în anul 2006, în cadrul proiectului Dramaturgi români contemporani, cu piesa Șase autori în căutarea unui personaj, după care s-a realizat spectacolul cu același titlu, în regia lui Petru Hadârcă.
Piesa Avant de mourir – vorbeşte despre destinul a doi basarabeni emigranţi, care se întâlnesc într-un subsol, la Paris. Îi desparte vârsta, dar îi uneşte condiţia de expat, tangoul, dragostea. Sunt doi oameni care se iubesc, se dispreţuiesc, se urăsc, dansează şi visează. În afara unui tangou uitat de toată lumea, aproape că nu mai au nimic de regretat.
Parisul – locul întâlnirii lor – e doar un alt oraş de-a lungul itinerarului de emigrant, iar tangoul lui Pantazi, alias Georges Boulanger, ilustrează drama acestor oameni fără ţară.
Val Butnaru, autor din prima linie a dramaturgiei româneşti, nu numai a celei basarabene, preocupat de om şi zbuciumul său sufletesc, realizează prin acest text, o analiză a subtilelor procese psihologice. Cuvintele, replicile, scenele, emoţiile personajelor se înlănţuie în acorduri de tangou…O piesă despre rostul iubirii şi al artei în lume…
În limbajul de azi, piesa abordează „problema emigraţiei”, fapt care mă ofensează, fiindcă toată literatura modernă scrisă pe „probleme” scapă din vedere omul şi zbuciumările lui sufleteşti. Piesele de teatru sau bucăţile de proză se aseamănă tot mai mult cu nişte anoste articole de ziar.
Acesta e teatrul doc., mi se explică. Refuzul sau incapacitatea de a analiza subtile procese psihologice sunt înlocuite cu reportaje de „problemă” – consideră Val Butnaru, autorul piesei, unul dintre dramaturgii importanţi ai României de azi.
În spectacolul radiofonic Avant de mourir, cei doi dezrădăcinaţi stabiliţi la Paris, interpretaţi de cunoscuții actori Emilia Popescu şi Mircea Rusu, sunt conduşi cu fineţe de regizorul Petru Hadârcă.
Sper ca, ascultând acest spectacol, publicul să audă culorile, să vadă muzica şi pasiunile celor două inimi, să însufleţească cuvintele acestei poveşti adevărate. Un spectacol actual despre speranţă, pe care o dansăm până în ultima clipă, avant de mourir (înaintea morţii) – mărturiseşte Petru Hadârcă